O secunda, va rog !

In plin proces de mutare de pe Yahoo 360.

Gata, m-am mutat.

Ziua in care mi-a fost furata barbatia

Nu prea mai am cum sa cred in fragilitatea feminina. Sau in sinceritatea neconditionata a femeii. Si ce pot face eu acum ? Sa merg la sala, la sapat santuri, la facut flotari. Pai stai, ce legatura au unele cu altele ?

“- Si ia zi-mi cinstit, cand te-am batut la skandenberg, a fost pe cinstite ?
– Nu prea, te-am lasat sa castigi, cand te-am vazut ce mult iti doreai..”

Retorica: ar mai trebui de acum incolo sa-i mai car sacosele rochitei rosii ?

Curatenia de dupa

- Cine a spalat pe jos in sala ?
- Ala eu, ala eu. O fost musiu care nu are destul sange ca sa ma injure pe fata dar are destul incat sa fie ipocrit si sa ma scoata din sarite facand pe prietenosul si caruia i-am zis zambind mai devreme ca daca imi mai atinge o data parul o sa-l ating si eu pe cur, ca sa fim chit, si creata mea, na ! Nu stiu ce trasnaie or fi facut, ca mai trageam cu ochiul din cand in cand, pentru ca s-or nimerit tocmai ei cu mopurile in mana si situatia devenise brusc interesanta, dar..
- Tu ?
– Nu eu, bre, ce ai cu mine ?
– Nu mai rade, tu ai fost ?
– Nu eu !
– Jura !
– NU EU !
– Jura !
– Ei, jur, sa-mi sara.. ochii, uite, daca am spalat eu, multumita ?
– Noi am spalat.
– Vezi ?
– De ce intrebi ?
– Pai voi de unde ati luat galeata ?
– Era pe aici , de ce ?
– Stiti ce era in ea ?
– Aaa, apa ?!
– Nu: bere, vin, suc si ce am mai gasit prin paharele de aseara.
- De asta mirosea prin partea aia a vin ?
- Ihi, cred ca de aia.

Balls

Pasul 1:
Joci din cand in cand biliard cu prietenii. Nu esti prea bun, dar iti place.

Pasul 2:
Nu mai joci o perioada lunga de timp.

Pasul 3 :
Incepi sa joci din nou si parca iti ies miscarile.

Pasul 4:
Iti intri in ritm si incepi sa bati pe toti cei cu care joci. Nu stii daca-s intr-adevar buni, dar ii bati, mai conteaza ? Esti mai bun decat ei si iei bataie doar cand te plictisesti.

Pasul 5 :
Primesti un mail de la un coleg de serviciu care organizeaza un mic concurs: in Master Club, 8 oameni, 8 bile, diseara la 7, se fac 2 echipe, se joaca precum la fotbal, cateva ore bune, cu reguli stricte, si castigatorul ia banii adunati de la fiecare (80 lei). Te bagi ? Normal, doar esti bun, nu ? Praf ii faci !

Ok. In loc de 8 suntem 10, suntem 2 grupe, se incepe cu 6 mese, fiecare joaca “primul la 3″ cu ceilalti 4 dupa care primii doi din fiecare echipa continua. Sau.. in fine, nu prea tin eu minte reguli dintr-astea, eu stiu una si buna: daca bati, continui. Ma bate un gand ca nu-s la furat baietii, dar cat de buni pot sa fie, nu ?

– Salut, eu sunt Adi.
– Salut, eu sunt Silviu. Hai sa bagam niste bile, Adi. Si cand spun ‘noi’, ma refer la mine. Dar tu poti sa te uiti, da ?

1-0. E bun dracu’, dar am eu trac, de asta ma bate. Mai am o sansa.
2-0. Nu-i bun. Deloc. Adica e el bun, dar eu inca nu.
2-1. Cred ca l-am plictisit. E si asta o strategie.
3-1. Fuck, urmatorul.

– Ciprian.
– Silviu.
Avem tac de-acasa ? Hmm, s-ar putea sa avem probleme. Si ce zambeste asa ?

3-0. FUCK YOU ! Asta era brici, cel mai bun om pe care l-am vazut jucand pana acum. URMATORULLL !
Baietashii ce stau la bere langa noi se uita lung. S-au prins ca ceva se intampla si parca le place. Dar nu comenteaza, sau macar nu vizibil. Daca nu ar fi dubli decat mine le-as trage un “ce te uiti, bai uratule ?”

– Silviu.
– Bogdan.
- Cum zici tu.
Asta ma enerveaza. Pentru ca e elegant si joaca la asijderea. Hai jupane, loviturile lungi, in unghi, specialitatea ta, macar astea sa-ti iasa. HA ! Una a iesit ! E, ce zici tovarase, nu te asteptai la asta, nu ? Stai linistit, nici eu nu stiu cum imi ies tocmai astea, dar imi ies, si stiu ca enerveaza adversarul, asa ca taci si inghite. Uite-o si pe-a doua.
– Carambol din 3, in grup, intra 7.
Da din cap. E de acord. Si, si:
– Frumoasa lovitura, bravo !
Stiu. Mai am o bila si gata. Si daca mai castig si urmatorul, cred ca

3-1. Crezi o laie. Gata pentru mine.
– Ai jucat bine, mi-a placut.
- Macar tie.

Pasul 6:
Incepi sa joci din nou cu fostii. Te plictisesti. Vrei performanta, nu “trebuia sa anunt gaura in care intra ?” Nu, nu gaura, ci masa.

Viitorul suna bine

Acu vreo saptamana, © Monica, Monica 65%, MONICA !!!, sau mai bine zis, Mon o dat cu leapsa in mine. Optimisto-incapatinat oricum sunt, asa ca m-o nimerit destul de bine. Cica ar trebui sa spun 3 motive pentru care merita sa gandesti pozitiv. 3 sa fie:

1) Pentru ca Universul nu lucreaza niciodata pentru pesimisti. Dar daca ai in cap un plan interesant, o sa se dea peste cap numai ca sa vada ce se intampla in episodul 2.
2) Pentru ca sunt destui care au nevoie sa vada asta in ceilalti inainte de a incepe sa creada si ei.
3) Pentru ca Dumnezeu te iubeste, si uneori nu prea stie cum s-o arate. Dar daca gandesti pozitiv, o sa aiba grija ’sa-ti puna dulceata in pantofi’ numai ca sa-ti vada mutra pe care o faci.

Leapsa merge mai departe la Sorana, Ida si Adina.

Entry for December 10, 2007

Iti dai seama la un moment dat ca desi nu esti cel mai limbut om cu putinta, comunici la fel de mult ca si ceilalti. Nu comunici chiar ce ai vrea tu, dar o faci totusi. Si te pune pe ganduri treaba asta. Afli ca de fapt oricum nu prin vorbe comunicam, ci prin trup. Si ca spre deosebire de gura, trupul nu tace niciodata. Sau, ma rog, tace el odata si-odata, dar in momentul ala oricum nu-ti mai pasa. Asa ca inveti sa vorbesti. Fara gura. O faceai si inainte, involuntar, dar acum stii exact ce spui. Mai mult, chiar reusesti sa spui exact ce vrei. Si cel mai bun semn e cand ti se dau replici desi nu ai spus nimic.
Totusi trebuie sa mai si articulezi din cand in cand si in curand uiti sa mai fii atent la ce “spui”. Asta pana cand auzi: “Stii cand mi-am dat seama ?” “Cand ?”, intrebi tu. “Cand dansam si m-ai strans in brate, atunci.” “Pai cum te-am strans ?” “Nu stiu, dar mi-am dat seama”.

Testosteron 250

A se administra cu grija. Efecte adverse: initiativa, curaj, responsabilitate si simtul raspunderii. Nu afecteaza capacitatea de a conduce utilage sau autovehicule. In cazul aparitiei ametelei sau tremuriciului, rugati partenera sa va administreze de urgenta o palma.

– Vii direct acasa, auzi ?
– Da, acasa vin.
Auzeam fara sa vreau conversatia dintre un coleg si nevasta-sa. Nevasta care il sunase de vreo 2 ori in mai putin de zece minute. Era aproape evident ca omul era la volan din moment ce nu apucase sa raspunda iar telefonul in geaca, pe bancheta din spate, mai era si ora care ar fi trebuit sa dea de banuit ca vine spre casa. Bietul om chiar nu-i genul care sa umble fleandura (genul cuminte, devreme acasa, muncitor, insurat tanar), asa ca nu inteleg (mai ales ca nu-i primul caz de care aud in ultima vreme, al doilea e un fel de, in traducere libera: nu mai pot sa fac ce fac in fiecare saptamana, activitate de care prietena stie, pentru ca trebuie sa las totul balta dupa ce m-a sunat, si cum nu prea a lasat loc de negocieri, nu am ce face”)): ori viata de familie tampeste barbatii, ori imi scapa mie, burlacul, ceva, ori o fi adevarata teoria care spune ca in momentul in care sotia ajunge sa te “calareasca” si tu iti cam pui de bunavoie hamul pe umar s-a cam dus pe apa sambetei casnicia/relatia si ca de fapt bietele femei spera, constient sau nu, sa nu ajunga sa te aiba sub papuc, pentru ca din momentul ala, aleluia si hai sa ne plictisim impreuna, sau mai rau, ofteaza dupa instalatorul venit sa repare teava, precum in reclama cu “sotia si fantezia”.

*

Alt coleg de serviciu, pe la vreo 30 de ani. Genul de tip bonom, dar tare jovial: niciodata nu l-am intalnit in autobuz fara sa stea la taclale cu cineva dintre colegi (urca cu o statie inaintea mea), chit ca cei cu care sta de vorba imi par al naibii de plicticosi si greu de antrenat in vorba. A fost profesor sau asistent universitar pe la o facultate tehnica din Iasi si ne-am schimbat locurile de munca in aceeasi zi, in octombrie trecut. Insurat. Cica nevasta-sa e plecata prin Italia cu munca, daca nu ma insel e asistenta medicala, insa acolo ingrijeste o batrana la domiciliu, ca multe alte romance plecate. Din discutii i-am ghicit un soi de neputinta in a-i spune, atunci cand mai vine pe-acasa, sa stea naibii in Romania, chiar daca aici ar castiga mult mai putin. Nu de alta, dar stiind binisor salariile tinerilor din invatamant si stiind vag salariul lui de acum, adica probabil triplu decat cel pe care il avea in momentul in care ea a plecat pe-afara sa munceasca, nu vad nici un motiv ca acum sa nu reintregeasca familia. I-am vazut o data, cand probabil ea se intorsese in vacanta: mergeau grabiti, el la o jumatate de pas in urma ei.

*

– Mai cârlane, da’ ce faci ? De ce mergi tu primul si ea de mana dupa tine inspre ring cand mergeti la dans ?
– Si cine trebuie sa mearga primul, ea ?
– Pai nu, nu asa-i politicos ?
– Pai in timpul dansului cine conduce ?
– Barbatul.
– Bun, si de ce ar trebui sa ma conduca ea pe mine pana pe ring ? Facem cu randul sau cum ? Daca nu s-au schimbat treburile astea in ultima jumatate de ora, eu zic ca femeia se asteapta de la barbat sa conduca. Si nu numai in dans. Iar politetea nu prea are nici o legatura cu asta. Ba da, are: “Esti politicos sa fii naibii odata barbat si sa nu astepti aprobarea mea pentru orice faci ?” Ce zici ?

Weeds, man, weeds !

Eu sunt pretentios. Gata, am zis-o. Si la capitolul “filme” chiar al naibii de mult. Oi fi avand si prejudecati privind filme si seriale cu mare priza la public carora prefer sa nu le ofer mai mult de 15 minute pentru a ma convinge, dar asta e. Si daca fac totusi o recomandare, o fac cu mare tragere de inima:
Courtesy of musiu iLL, va prezint “Weeds”. O mama ramasa singura (Mary Louise-Parker, pe care o stiam din Cupid & Cate de pe Hallmark), cu 2 pustani de crescut, se apuca de vandut marijuana iar de aici complicatii cat incap.
De ce imi place ? Pentru ca e tabu (cum naiba sa faci un film despre trafic si producere de droguri, fie ele si usoare), pentru ca e imoral, pentru ca e sexi si pentru ca are multe substraturi, pentru ca are o intriga NEBUNA si nu in ultimul rand, pentru ca e, vorba lui iLL, funky. Pe scurt, pentru ca e “filthy, dirty, imoral, ah-yeah”, dupa cum spunea un cantec dintr-un mix de-al lui Carl Cox.
Partea prosta: doar 3 sezoane filmate pana acum, si eu aproape ca l-am terminat pe al 2-lea. Cica s-ar filma si sezonul 4, dar pana pun mana pe el, probabil ca mai trece ceva timp.

Meserie

– Fiti o clipa atenti ! De maine veti avea o colega noua.
– ? ??? ? Say wha’, ma’fucka ?! Ziceai ceva de 2 colegi noi, nu ai zis nimic de colega !
– Pai asta am gasit, asta am angajat. Nu mai gasesti de-acum oameni cu experienta, s-a terminat. Si din cei care au fost la interviuri, am ales pe cei mai buni.
– Aaaaa, ea era blondina de azi de la etajul 1 ?
– Da, ea era.
– Si cel de-al doilea coleg ?
– Maine nu poate veni, dar vine de poimaine.

Alt-tab. Outlook. New message. To: Emil, Florin, Serban, Adrian, Ovidiu, Lucian. Nu, Lucian nu-i cu fetele, fara el. Subject: e bunoaca noua noastra colega, am pus-o )

10 secunde. 20. Un zambet. Al doilea. Un raset. Si al doilea. Cateva perechi de ochi se intorc inspre mine. Nu stiu nimic. Nu eu, eu sunt nevinovat.

Ziua 2. Pe la 2. Plec la bucatarie cu 2 pungi de popcorn in mana si zaresc prin geamul intredeschis al salii de training improvizate o bruneta, langa blonda zarita in sfarsit mai de aproape. Pentru ca o seara inainte musiu team lider s-a gandit sa o aduca in birou abia dupa ce lumea incepuse sa plece. Bruneta nu e din firma si neuronul meu are o sclipire. Nu cumva ? Nu, doar nu e nebun. Desi..
4 minute mai tarziu ma intorc cu 2 pungi fierbinti in brate; tovarasul tocmai iese din sala si da sa intre in birou, iar la vederea mea posteaza un zambet strengar. Hei, cunosc zambetul asta ! Chiar, cand o sa aduca vorba de Mihaela ? Au trecut totusi 3 luni si vreau sa vad ca are cojones si face-to-face, nu numai in mailuri trimise de la enspe kilometri distanta, care se termina cu un “P.S: Mai vrei numarul ala de telefon ? “. Ok, sa ceri numarul de telefon iubitei sefului nu-i o treaba foarte inteleapta, dar atata timp cat nu scria pe toate gardurile ca nu-i singura, n-am ce-i face. Si cum am avut obiceiuri dintr-astea inca dinainte de a fi angajat, deja nu mai conteaza.
– Nu-mi zi ca ea e a doua colega, ma !
– Ba daaaa, ha-ha !
– Bai, esti nebun, cum vrei sa pastram un mediu de lucru profesionist daca tu ne umpli de gagici ? O aveam pe Andreeea, era de ajuns, o femeie la 16 barbati, si ea e maritata macar.
– Stai linistit, si noua colega e maritata. Adica cea de-a doua.
– Pai ei cand au cunoscut-o ?
– Acum 2 minute.
– Normal, se putea sa fiu si eu prin zona, nu ?

*

– Phiu, m-am linistit, is cam nasoale colegele, deci nu o sa avem probleme de concentrare.
– Pai eu ce ti-am zis, se putea si mai bine.
– Partea buna e ca din cate se pare am imaginatie bogata, din moment ce de departe mi-au parut interesante.
– O, da, asta nu-ti lipseste.

*

3 zile mai tarziu.
– Totusi s-ar putea sa avem o problema. Maritata are ditamai picioarele, azi am stat langa ea la meeting si tot ce mi-a ramas in cap dupa o ora intreaga in care m-am chinuit sa fiu atent o fost cuvantul “craci”. Si la bafta mea, pot sa jur ca o sa se nimereasca in echipa ci mine, numai de-al dracu. God is wicked, I say, God is wicked. Da’ acuma hai sa fim seriosi, ar trebui sa fii nebun sa te incurci cu cineva din echipa, din restul firmei, mai merge, dar asa, nu.
– Si cum nu-i cazul.. Ia uite aicea: cica 8 din 10 femei..
– Lasa, lasa, ar trebui mai bine sa te intrebi ce fac 2 barbati din 10, mai degraba. Si ce insinuezi, sau vrei sa le intrebi daca nu-s ele cele 2 din 10 ? Oricum, iti dai seama ca va trebui sa le invatam pe fetele astea meserie. La propriu, bre, nu rade ! Cel putin eu, din moment ce din 1 ianuarie pleaca Ovidiu si Lucian. 4 colegi noi, nu ? Si doi vin la mine, deci statistic vorbind cel putin una din doua imi va fi colega.

*

– Mai stai ?
– Da, mai am treaba.
– Cum merge trainingul ? Se prinde ceva de fete ?
– Pana acuma, cred ca da. E posibil sa va mai vina o colega
– Glumesti, nu ?
– Nu, dar a fost la un soi de interviu, cei de la resurse umane au zis ca e interesanta, si acuma mai vedem. Florin zicea ca vrea colege, deci de ce va plangeti ?
– Si eu ziceam ca vreau, dar in gluma. Plus ca eu nici nu-s 100% convins ca o femeie se descurca in tehnica. Stiu ca sunt destule, dar eu is circumspect.
– Lasa, o sa aiba cine sa le invete, specialisti ca voi.

Scoala nr. 3

Dragos: coleg de gimnaziu. Vecin de cartier. 5 minute distanta. Tin minte ca ne-am cunoscut la sfarsitul clasei a 4-a, in tabara de la Galaciuc, si ca i-am stricat o borseta. Maica-sa lucra pe vremuri la cofetaria de langa scoala si fi-su obisnuia sa ma ia pe mine si pe inca unul dupa terminarea orelor, daca era tura ei, ca sa halim cate o fondanta sau ce mai era bun pe acolo. L-am reintalnit prin liceu de vreo cateva ori, apoi prin tramvaiul 5 in timpul facultatii. Nu ca si calator, ci ca vatman. Nici acum nu vrea sa-mi ia bani de bilet cand mai nimeresc pe tramvaiul lui, dar, ce ma enerveaza cel mai tare, nici sa ma duca unde vreau eu. Cica il incurca sinele si are un traseu de respectat. Scuze se gasesc tot timpul, normal.

Ionut: coleg de gimnaziu. Vecin de cartier. 2 minute distanta. Era enervant de bun la matematica si fotbal, desi nu invata nimic. Eu, elev mai bun decat el, la ambele materii imi plecam palaria. La fotbal ma batea chiar si cand jucam miuta pe holul de la intrare, intre dulap si usa, cu o minge de tenis roasa pana la cauciuc. Taica-su crestea papagali intr-unul din balcoane si afacerea mergea binisor, daca era sa judeci dupa numarul de saci de mei pe care ii cumpara pentru dihanii. Tot taica-su era si zidar, nu stiu daca doar in timpul liber sau si de meserie, dar dupa terminarea liceului si inceperea unei facultati, fi-su a plecat in Anglia ca sa lucreze in constructii. Sau finisaje interioare. Castiga al naibii de bine si intre timp a cumparat un apartament prin cartier. Cica s-a intors de aproape un an, dupa vreo 4 ani de munca.

Cristi: coleg de gimnaziu. Vecin de cartier. 6 minute distanta. Nu stiu prea bine ce a facut intre timp, nu l-am vazut decat de 2 ori, ultima oara acum 2 saptamani. E singurul om cu care m-am batut, intr-a 8-a, in mod sistematic, si care m-a facut sa ma feresc de ai mei vreo saptamana de rusinea moveulului de sub ochi.

Iulian: coleg de gimnaziu. Vecin de cartier. 1 minut jumatate distanta. Omu care nu s-a schimbat catusi de putin intre timp. Dintre toti, cel ce-si trage zambetul cel mai larg cand ne intalnim. Absolvit facultatea de constructii, dar reorientat rapid inspre politia de frontiera. L-am judecat putin cand am auzit, dar pana la urma e vorba de bani, deci.. Am ras cu el si-n biserica odata.

Ovidiu: coleg de gimnaziu. Vecin de cartier. 6 minute jumatate distanta. Cel mai drag dintre colegii de atunci. Nu l-am vazut tot liceul, si cand l-am intalnit in sfarsit in timpul facultatii nu mi-a luat mai mult de 5 secunde ca sa-mi dau seama ce mic ticalos a devenit: banii, costumul pe care serviciul il obliga sa-l poarte si relatia cu fiica fostului prefect nu prea iti mai permit sa stai de vorba cum o faceai pe vremuri. Too bad, sucker !

Petronela: colega de gimnaziu. Vecina de cartier. Vreo 7 minute distanta. Era una din cele mai inalte din clasa. Acum mi se pare destul de scunda. Ne-am mai intalnit de vreo 2 ori intre timp; intalnit e mult spus, mai degraba trecut unul pe langa altul, facut ochii mari si aruncat un zambet de tip “heiiii, tu esti, ce mai faci tu ?”. Oarecum sweet tovarasa.

Cica ar trebui sa ne intalnim la o bauta. Fara Ovidiu si probabil si fara Petronela. Ei i-au propus sa ne strangem macar cei de mai sus si sa mergem intr-un weekend pe la munte, asa, de dragul excursiilor pe care le faceam cu diriginta. Evident, daca nu o sa apuc sa dau macar un telefon, slabe sanse sa se intample nici bauta. Dar cum in ultima vreme nu prea-mi place sa stau cu mainile-n san…